ceai verde

ceai verde

Ceaiul – Camellia sinensis – este o planta originara din sud-estul Asiei intrebuintata la folosirea bauturilor si mancarurilor. Dovezi in privinta folosirii ceaiului sunt atestate inca de pe vremea dinastiei Han (2006-220) iar primele documente cunoscute apartin unui functionar chinez despre care se stie ca a murit in anul 273.
Exista patru tipuri principale de ceai : ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong si ceaiul negru. Compozitia chimica variaza in functie de recolta, conditiile climatice de crestere sau metoda de prelucrare a plantei. Printre elementele cele mai cunoscute se numara teina, taninul si uleiurile volatile.
Tot ceai se numeste si bautura obtinuta prin infuzia frunzelor uscate.

 

Ceaiul verde
Oxidarea este o reactie chimica ce are loc atunci cand frunzele de ceai sunt culese si incep sa se usuce. Ceaiul verde se obtine atunci cand frunzelor nu le este permisa oxidarea, fiind culese repede si coapte in cuptoare pentru a fi deshidratate spre depozitare. Acest proces pastreaza in frunze polifenoli, catechine si flavonoide care sunt asociate cu beneficiile consumului de ceai asupra sanatatii.

Ceaiul negru
Frunzelor de ceai le este permis sa oxideze, lucru care le confera o profunda, bogata si robusta aroma unica. Procesul de oxidare este denumit in mod obisnuit ca fermantare. Acest lucru este insa incorect din punct de vedere tehnic intrucat “fermentarea” este un proces in care drojdia este transformata in alcool si zahar, cu eliberare de dioxid de carbon.

Ceaiul oolong
Acest tip de ceai se incadreaza undeva intre ceaiul verde si ceaiul negru din punct de vedere al timpului de oxidare al frunzelor. Adesea sunt folositi doi termeni pentru a descrie tipul ceaiului oolong: “verde” si “chihlimbar”. La tipul “chihlimbar” frunzelor le este permis sa oxideze mai mult decat frunzelor din tipul “verde”. Aceste tipuri duc la o mare varietate de ceaiuri disponibile in functie de factorii de decizie si traditie in prelucrarea frunzelor.

Ceaiul alb
Frunzele ceaiului sunt culese inainte ca mugurii frunzelor sa se deschida complet iar frunzele sa fie acoperite cu fire de par subtiri. Mugurii delicati sunt uscati rapid pentru a se produce unul din cele mai rare si mai scumpe tipuri de ceai disponibile. Ceaiul alb se spune ca are de trei ori mai multi oxidanti decat ceaiul verde sau negru. Cercetatorii marilor companii de cosmetice au devenit foarte interesati de ceaiul alb in ultimii ani intrucat polifenolii din ceaiul alb s-au devedid a fi foarte eficienti in  rolul de colectori ai radicalilor liberi ce pot duce la imbatranire sau formarea de riduri.

Pe aceeasi tema:

  1. Culorile mancarurilor
  2. Masti de fata hidratante
  3. Usturoiul – sanatate intr-un catel
  4. Uleiul de masline
  5. Sanatate la ceaun – terapie cu mamaliga